Zori

Am ostenit în lupta, dar zorii sunt aproape

Și atunci a mele lacrimi lumina ta o sorb

Cresc rădăcini în oase și șoaptele din noapte

Încarcă de culoare tot ceea ce-a fost orb.

Am coapsa sfâșiată, dar chipul de lumina

Într o strafulgerare în mine s-a întrupat

Și-atuncea tot, iluzii, și temeri, și a mea vină

Fără nici o sforțare din mine ai alungat.

Hai vino și durează în juru-

-mi strălucește!

Mă prinde în înaltu-ți covor de simfonii

În sfânta stăruință, răbdare și credință

Că peste rău și bine PUTEM a înflori!